BijuPedia

Despre bijuterii

Perioada Renascentista: In perioada de inflorire a artelor, bijuteriile au ajuns la acelasi nivel de valoare cu picturile si sculpturile. Cei bogati sustinatori ai artelor, inchiriau serviciile artistilor pentru designul bijuteriilor lund nastere astfel metodele de slefuire si prelucrare a pietrelor pretioase.

Perioada Barocului: Bijuteriile erau dintre cele mai stralucitoare si erau decorate cu nenumarate pietre pretioase scumpe, insa, cu toate acestea, nu li se acorda aproape nicio importanta din punct de vedere artistic. Acestea erau, inainte de toate, un simbol al statutului. In aceasta perioada au inceput sa apara colectiile de bijuterii speciale pentru uzul de zi si de seara. Bijuteriile care erau purtate in orele serii erau destinate ca sa reflecte lumina candelabrelor. Perioada neo-clasica: Bijutierii au cautat inspiratia in modelul grec si roman al perioadei antice si au inceput sa realizeze bijuterii mai simple. Lumea trecea perioada de tranzitie catre simplitate ca urmare a miscarilor politice aparute in Europa ca rezultat al Revolutiei Franceze (la sfârsitul secolului al XVIII-lea).

Perioada Romantica: Bijutierii au creat bijuterii sub influenta designerilor de bijuterii din perioada antica si din Evul Mediu. Revolutia industriala a creat un sentiment de prosperitate si a readus dorinta de a se bucura de lux. Bijuteriile erau create cu pietre pretioase multe si scumpe. In anul 1860 s-au descoperit  minele de mari diamante din Africa de Sud. De-a lungul a multe decenii, creatorii de bijutierii s-au concentrat pe stralucire si nu pe design. Inceputul secolului XX: Creatorii de bijuterii cum ar fi Cartier si Buchron au inceput sa realizeze bijuterii fine – contrar bijuteriilor acoperite cu diamante. In 1900 s-a creat o furtuna la expozitia de la Paris atunci când bijutierii care creasera in spiritul „Ar-Novo” au prezentat la expozitie bijuterii cu modele din natura si create din materiale cum ar fi coarne de animale si fildes.

A doua jumatate a secolului XX: Creatorii au inceput sa foloseasca idei noi, cu termeni noi si materiale noi. Societatea H. Stern ia nastere in anul 1945 intr-un mic magazin in Centrul de Afaceri din Rio. Cel care a infiintat-o, Hans Stern avea 23 de ani. Era primul creator de bijuterii din Brazilia care a utilizat pietrele pretioase colorate produse in Brazilia, cum ar fi aquamarine, topaz, turmelin si ametist. Aceste pietre scumpe, care pâna atunci nu se bucurau de o larga raspândire, au primit statutul de pietre pretioase scumpe. Astazi, industria de bijuterii mondiala se concentreaza pe creatie, care trebuie sa fie creativa, cu o identitate clara si destinata sa raspunda cerintelor marii piete si a consumatorilor dornici de nou, care apreciaza calitatea, creativitatea si tendinta unica.

Istoria bijuteriilor

Zilele artei creatiei de bijuterii se identifica cu zilele umanitatii. Au fost descoperite decoratiuni din perioada preistorica, realizate din pietre, din dinti si oase de animale. Primele obiecte din aur si argint au fost create cu aproximativ 5000 de ani i.e.n. bijuteriile fiind realizate prin metode simpliste. Ei au nivelat aurul in straturi subtiri pe care le-au taiat si le-au decorat cu pietre si imagini decorative.

Bronzul a aparut doar dupa doua mii de ani in Mesopotamia (Irak) din amestecul de cupru si zinc. Acesta a fost inceputul Epocii Bronzului. Bronzul deservea in general la crearea armelor si a obiectelor casnice si nu la realizarea de diamante. Crearea de diamante s-a dezvoltat in perioada numita Epoca Pietrei (1500 i.e.n.) când Asirienii au creat acest metal si au inceput sa realizeze din acesta obiecte mai dure. Se presupune ca metalurgia s-a nascut in aceasta eprioada. Tot atunci s-au dezvoltat si metode de topire care au permis bijutierilor sa topeasca aurul si argintul si sa le prelucreze sub diverse forme, mult mai usor si mai elaborat.

Dezvoltarea diamantelor

Productia de diamante s-a dezvoltat in Epoca Veche iar etruscii sunt considerati primii bijutieri adevarati. In perioada elenistica (secolul al III-lea i.e.n. pâna in secolul I i.e.n.) grecii au devenit specialisti in crearea de imagini de persoane si animale, prin utilizarea metalelor scumpe pentru crearea inelelor, lanturilor si bratarilor. Romanii au realizat bijuterii prin folosirea pietrelor pretioase scumpe cum ar fi pietrele de emerald, safir si perle.

Evul Mediu: Meseria de bijutier s-a dezvoltat doar la sfârsitul secolului al XIV-lea. Principalele centre de creatie a bijuteriilor erau Paris, Koln si Venetia iar metoda de decorare principala era emailul. Pietrele erau incastrate pe bratari si lanturi prin intermediul inchizatorilor realizate din metal.

Despre diamante

Diamantul este considerat simbolul dragostei vesnice. Exista o vorba raspândita conform careia diamantele sunt prietenii cei mai buni ai unei femei. Diamantele reprezinta luxul, stralucirea si puterea si dureaza vesnic.

Se pare ca acestea au fost create cu un scop limitat - sa simbolizeze dragostea vesnica. Prima femeie din istorie care a primit un inel cu diamant ca dar de logodna a fost Maria de Burgundia, in anul 1477. Se povesteste ca Arhiducele Maximilian din Austria care urma sa o ceara in casatorie pe Maria, s-a adresat unuia dintre consilierii sai si i-a cerut sfatul. Acesta i-a spus mirelui sa-i dea doamnei un inel cu diamant si un inel de logodna din aur. Arhiducele a acceptat sfatul si atunci când a cerut mâna Mariei a pus inelul cu diamant pe degetul mijlociu stâng al acesteia.

Istoria diamantelor, cu toate acestea, este cu mult mai lunga. In ultimii 2500 de ani acestea au deservit la crearea de bijuterii si decoratii. Termenul „diamant” vine din cuvântul grecesc „adams” (de necucerit”), lucru care dovedeste ca inca din antichitate diamantul era recunoscut iar puterea si frumusetea acestuia erau apreciate. Grecii au vazut in diamante, stralucirea stelelor care a cazut pe pamânt. Se mai spunea si ca focul care se reflecta in diamante era flacara vesnica a dragostei si ca diamantele sunt lacrimile zeilor. Natura arata cât de speciale sunt aceste pietre. Diamantele sunt singurele pietrele pretioase compuse doar dintr-un singur element: carbon. Diamantul se aseamana in compozitia sa cu grafitul, care arata exact invers ca acesta: lipsit de stralucire, gri si care se rupe usor. Cui ii trecea prin cap sa aseze o piatra de grafit pe o verigheta? Chiar si explicatia in acest sens se gaseste in natura. Desi diamantul si grafitul sunt compuse din aceeasi baza, cele doua materiale difera total in modul in care sunt legati atomii de carbon unul fata de celalalt.
Tendintele si modele se schimba dar diamantul stapâneste in top si acesta se regaseste mereu in colectiile de bijuterii. Diamantele pot fi albe, albastrui sau chiar de culoarea ciocolatei, pot avea diferite marimi si diverse forme si sunt prelucrate prin diverse metode de slefuire.

Unde le gasim?

Pâna in secolul al XVII-lea, aproape toate diamantele cunoscute in lume au venit din mina Golconda din India.
Câteva din diamantele cele mai cunoscute in lume s-au descoperit in aceasta mina, spre exemplu Koh-I-Noor, care se afla in coroana regala britanica si Orlof, care se gaseste printre bijuteriile coroanei ruse.

Dar in anul 1725 s-a intrerupt aceasta traditie o data cu descoperirea diamantelor in orasul Diamantina in statul Minas Gerais din Brazilia. In ulteriorii 150 de ani acest stat a devenit unul dintre cei mai mari producatori de diamante din lume si abia mai târziu stafeta a fost predata Africii de Sud. La acest moment exista mine de diamante in statele Minas Gerais, Mato Grosso, Bahia, Maranhao, Piaui, Para, Parana si Roraima.
Doar 20% din diamante deservesc la crearea de bijuterii. Toate celelalte deservesc in industrie. Diamantul este materia prima cea mai dura cunoscuta in natura. Se foloseste, spre exemplu, in echipamentul pentru forarea de petrol si in taierea sticlei. Diamantul este un material atât de dur incât doar diamantul poate sparge un alt diamant.
Dupa descoperirea marilor straturi de diamante in Africa de Sud, Brazilia s-a transformat intr-un jucator secundar in furnizarea pietrei. Continentul african (Africa de Sud, Zambia) este cel mai mare producator de diamante dintre continente in timp ce Australia este cel mai mare producator de diamante la nivel de state. Dar diamantele braziliene sunt recunoscute in special pentru calitatea lor ridicata.

Diferenta dintre diamant si briliant

Diamantul este denumirea pietrei pretioase scumpe, in starea primitiva a acesteia sau in stadiul de piatra neslefuita. Compozitia sa este foarte simpla – doar carbon. Briliantul in schimb, este diamantul slefuit printr-o anumita metoda.
Slefuirea briliantului pe care l-a descoperit in 1919 Marcel Tolkovski, confera diamantului o forma rotunda cu 57 sau 58 de fete. Aceasta este una din metode care face diamantul stralucitor si frumos in special. Aceasta metoda de slefuire este atât de recunoscuta incât diamantul slefuit prin aceasta metoda s-a transformat intr-o denumire sinonim acceptata pentru diamant.

Valoarea diamantului 

Calitatea si raritatea diamantului sunt fixate conform imbinarii a patru factori (C”s 4): puterea culorii (culoare): valoarea diamantului alb este cu atât mai mare cu cât acesta are mai putina culoare. Din punct de vedere al refractiei luminii, piatra pretioasa actioneaza ca o sita care transforma fascicolul luminos intr-un curcubeu de lumini. Cu toate acestea, când este vorba de un diamant colorat, valoarea diamantului creste cu cât varietarea de culori este mai intensa.

Claritate: cu cât exista mai putini compusi naturali in piatra pretioasa, cu atât sunt mai ridicate valoarea si calitatea acesteia. Este important de amintit ca acesti compusi nu sunt in general vizibili cu ochiul liber.
Slefuire (taiere): influenteaza direct asupra calitatii diamantului. Cu cât slefuirea este mai buna cu atât diamantul este mai stralucitor si mai frumos. Exactitatea taierii permite diamantului sa foloseasca lumina care se reflecta in acesta, in cel mai eficient mod cu putinta.
Greutatea in carate (carat): diamantele, asemanator si celorlalte pietre pretioase, se masoara in functie de greutatea acestora si astfel si in functie de marimea lor. Unitatea de masura este caratul. Orice factor de evaluare influenteaza deciderea valorii finale. Valoarea oricarui diamant este fixata de catre o operatie combinata intre acesti patru factori.

Sfaturi practice si interventie

Daca doriti sa conservati frumusetea diamantului dvs. ZEHAVA va prezinta câteva sfaturi practice pentru dvs.:
1. Pietrele difera una de cealalta pe categorii de duritate si acestea se pot zgâria. Fiecare se va depozita separat, invelita intr-un servetel de hârtie.
2. Când lucram cu diamantul, acesta trebuie tinut doar curbat si sa se evite sa se apese piatra.
3. Materialele chimice care sunt continute de diverse sapunuri pot afecta stralucirea bijuteriilor de aceea când se spala mâinile, este recomandata indepartarea inelelor si acestea sa fie tinute intre buze, pentru a nu le uita in locurile publice. Este o idee practica si de succes.

Fapte interesante referitoare la diamante

Stiati ca diamantul...
...Este cea mai simpla piatra din punct de vedere chimic, intrucât este formata de fapt 100% din carbon.
...Când se foloseste pentru a realiza bijuterii, acesta trebuie sa aiba mai mult de 100 de milioane de ani.
...Nu se poate multiplica deoarece proprietatile sale de transparenta sunt unice. Nu se pot gasi doua diamante perfect identice.
...Este piatra care se identifica cu zodia leului.
...Este recunoscut inca din antichitate ca un simbol al dragostei si credintei vesnice si ca posesor al unor forte curative iesite din comun.

De la Hope la Tylor-Barton: povesti si legende despre diamante
Cel mai renumit diamant din toate timpurile este denumit Hope. Specialistii cred ca a fost gasit in India si adus in Europa.

In anul 1640, de catre un comerciant de pietre pretioase. Greutatea diamantului era de 132 de carate, avea culoarea albastra iar unicitatea sa consta in faptul ca un astfel de diamant nu mai aparuse in lume pâna atunci. Dupa aproximativ 20 de ani diamantul a fost vândut regelui Ludovic al XIV-lea si s-a adaugat diamantelor coroanei. Regele l-a dus pentru o slefuire suplimentara – ce i-au adaugat stralucire si frumusete. Diamantul albastru a fost furat in timpul Revolutiei Franceze si nu s-a mai gasit. Dar in 1830, un bancher britanic numit Henry Thomas Hope, a cumparat la Londra un diamant de o culoare asemanatoare dat de o greutate mai mica. Se presupune ca acest diamant, care a primit denumirea diamantul Hope, este diamantul lui Ludovic al XIV-lea.Niste coincidente tragice si unice in acelasi timp au nascut legenda ca diamantul este blestemat. Norocul nu i-a surâs bancherului Henry iar fiul acestuia Henry Hope a dat faliment dupa ce a mostenit piatra. In 1911 diamantul a fost vândut lui Eduard McClain, care l-a dat sotiei sale. McClain a decedat la scurt timp dupa aceea iar fiul sau a murit in mod tragic, dupa câte se pare, intr-un accident de masina. Vaduva acestuia si-a incheiat viata intr-o saracie totala.

Se pare ca blestemul diamantului Hope a fost indepartat in 1949 când a fost cumparat de catre americanul Harry Winston. Acesta vindea diamante dar legenda ii facea pe clientii sai sa evite chiar sa atinga frumoasa piatra. Insa, cu toate acestea, Henry credea ca piatra ii va aduce noroc si o considera ca un talisman pe care il putra in permanenta chiar si atunci cand a zburat cu avionul deasupra Oceanului Atlantic. Astazi, diamantul albastru este expus in Centrul Smithsons din Washington. Dar nimeni nu stie daca originile sale sunt cu adevarat in India. Dar aceasta nu este singura legenda legata de diamant. „Orlof”, care este parte din tezaurul public de diamante al Rusiei, a deservit, asa se spune, ca ochi al lui Dumnezeu in Templul Sri Rangan din India si a fost furat de catre un soldat francez. Foarte multi au poftit ochiul indian, a carui marime conform povestirilor, avea marimea unui ou de gaina, iar Sultanul turc, chiar a mers si a rapit pe fiica Sahului Kashmirului care detinea piatra la acel moment, in scopul de a cere piatra ca recompensa.

Dar exista si povesti mai recente despre diamante. Astfel, de exemplu, este povestea diamantului Tylor-Barton, diamantul care seamana cu o para, in greutate de 69,42 carate, pe care Richard Barton l-a cumparat in anul 1969, pentru a-l da iubitei sale, actrita Elizabeth Tylor.  Diamantul a supravietuit repetatelor despartiri si impacari ale cuplului si in 1978 Liz a decis sa foloseasca diamantul in scopuri umanitare. L-a scos la o vânzare publica iar o parte din incasari le-a donat construirii unui spital in Africa.

Despre aur

Aurul exprima frumusetea permanenta. Este unul dintre metalele cele mai vechi din istorie iar procesul dezvoltarii sale de-a lungul timpului este o poveste fascinanta. Intotdeauna, acesta a fost folosit pentru a exprima valoarea. Acesta era scopul pasiunii câstigului, pentru razboaie si aspiratii fara compromis. Pe de alta parte, el a trezit dezvoltarea economica si progresul uman. Arheologia descopera sculpturi, bijuterii si monede realizate din aur. Oamenii pastrau aurul ca un simbol al puterii si bogatiei. L-au folosit in tranzactii comerciale, sub forma de monede si l-au folosit pentru finantarea razboaielor si pentru plata recompenselor. In istoriile Evului Mediu se povesteste despre alchimistii care cautau piatra inteleptilor capabila sa transforme orice metal in aur.

Bijutierii antichitatii foloseau mai multe metode pentru topirea si prelucrarea aurului. In aceeasi perioada, bijutierii isi pregateau singuri instrumentele de lucru. Desi foloseau instrumente atât de simple, acestia au reusit sa creeze bijuterii, decoratiuni si picturi grandioase care au supravietuit de-a lungul a multe sute de ani si continua sa ne uimeasca si in zilele noastre. Artistii egipteni, asirieni si etrusci au realizat piese de arta extrem de frumoase, compuse din aur, material care a fost primit ca plata pentru produse si servicii.

Aurul si alte metale pretioase se deosebesc de toate celelalte metale prin frumusetea rara si deneschimbat a acestora. In mâinile unor artisti talentati, acest metal se transforma in creatii uimitoare, cu o semnificatie unica, care aduc valoare celor ce le folosesc si scot in evidenta detaliile fiecarei personalitati.

Unde il gasim?

Epoca aurului in Brazilia a inceput in anul 1668, atunci când metalul a fost descoperit acolo pentru prima oara. Istoria statului Minas Gerais are o legatura strânsa cu aurul. In orasul Nova Lima din Minas Gerais se afla o mina Moro Velho, cea mai adânca mina din lume. Doar aceasta mina da mai mult de jumatate din productia de aur a Braziliei. Moro Velho este singura mina adânca subterana din Brazilia. Bisericile din baroc sunt martore ale bogatiei acestui stat, in aur. Toate altarele din aceste biserici erau realizate din aur. Desi rezervele de aur ale Braziliei sunt concentrate in Minas Gerais, metalul se gaseste si in alte state in zona de nord si cea vest-centrala a Braziliei, cum ar fi Para, Tocantins si Mato Grosso. Alti mari producatori de aur mondiali in afara de Brazilia, sunt Africa de Sud, Statele Unite, Australia si Rusia.

Diferenta dintre aurul de 24K si cel de 18K.

Aurul se masoara in carate. Aurul pur fara impuritati este cel de 24K. Dar aurul pur – in ciuda frumusetii sale - nu este destul de solid. Intrucât acesta este foarte moale, nu este adecvat pentru crearea de bijuterii. Aurul folosit in Brazilia este cel de 18K. Bijuteria realizata din aur de 18K contine 75% aur pur si 25% alte metale cum ar fi argintul, paladium si cuprul. Cu alte cuvinte, la fiecare 750 de componente de aur pur se adauga un aliaj de 250 de componente din alte metale. Amestecul face ca respectiva compozitie sa fie adecvata realizarii bijuteriilor atât de frumoase cu finisaje aristocrate si cu o stabilitate ridicata. 

Tabelul de mai jos arata nivelul de puritate al fiecarui tip de aur:
Continutul aurului    Puritate    Carate (K)
100.0%    999.9    K24
75.0%    750    K18
58.5%    585    K14
37.5%    375    K9

Ce este aurul alb?

Aurul alb de 18K este un aliaj format din 75% aur pur si 25% alte metale. Celelalte metale sunt cele care decid culoarea aurului. Se poate crea aur alb de K18, prin folosirea argintului, paladiumului, nichelului sau a altor metale, care in combinatie cu aurul pur creaza un aliaj in diverse nuante argintii, in functie de metalul folosit.  Stern lucreaza conform celor mai ridicate standarde de creatie din lume si folosesc cele mai bune metale pentru obtinerea aurului alb din care se realizeaza bijuteriile.

Finisajul bijuteriilor din aur

Finisajul folosit pentru bijuteriile din aur este de suprafata. Folosit in permanenta pot apare usoare semne. In continuare sunt prezentate tipurile de finisaje principale si semnele ce pot apare ca urmare a folosirii.

Stralucitor: cel mai raspândit si mai luminos. Dar este si cel mai sensibil la zgârieturi cauzate pe parcursul activitatilor simple si de rutina cum ar fi rotirea mânerului de la usa, sofatul sau deschiderea robinetului.
Mat: Exista mari diferente intre bijuterii din punct de vedere al duratei vietii finisajului acestora, care depinde si de intensitatea folosirii cât si de metoda de finisaj. Finisajul mat se poate realiza si prin intermediul spray-ului, pilei sau ciocanului. Finisajul prin sprayere este mai putin adânc si este mai sensibil. Finisajele prin pilire si ciocan sunt mai adânci si mai stabile. Durata medie de viata a finisajului mat variaza intre trei luni si un an. Dupa aceea bijuteria trebuie trimisa pentru a fi tratata.

Atentie: frecarea naturala a pielii cu inelul la finisajul mat, cauzeaza de fapt „stralucire” bijuteriei.

Zehava va prezinta cateva sfaturi practice pentru a trata o bijuterie din aur. 
1. Bijuteria trebuie tinuta la distanta de praf, de farduri, de transpiratie si creme.
2. Bijuteriile nu se vor spala cu sapun normal si cu apa deoarece o astfel de spalare poate adauga un strat intunecos pe suprafata acestora. Bijuteriile se vor curata cu solutii speciale conform recomandarilor creatorilor de bijuterii sau cu un aparat cu ultrasunete.
3. Pentru curatarea bijuteriilor din aur, cu sau fara diamante, se va folosi doar un material foarte moale. Daca metalul s-a oxidat, se va lasa 15 minute intr-un pahar cu apa ce contine 3 lingurite de amoniac. Dupa aceea, se va peria cu o perie naturala cu peri moi si se va lasa sa se usuce singur. Acest procedeu nu se va utiliza pentru curatarea bijuteriilor ce contin perle sau pietre pretioase colorate, cum ar fi pietrele de emerald si alte pietre. Bijuteriile ce contin astfel de pietre se vor transmite la o curatare profesionista.
4. Se recomanda ca bijuteriile sa fie protejate când nu sunt folosite – sa fie tinute intr-o cutie sau invelite cu un material moale.

Arhimede si misterul coroanei

Diverse povesti au fost legate de numele lui Arhimede, matematicianul si fizicianul grec nascut in Sicilia in anul 287 i.e.n. Majoritatea se refera la cunostintele acestuia in calcule, in mecanica si hidrostatica. Arhimede a reusit, intr-un interval de timp limitat, sa rezolve misterul prezentat acestuia de catre Regele Hirion al II-lea, Regele Siracuzei: continutul de aur dintr-o bijuterie. Hirion al II-lea a intentionat sa dea o coroana de aur ca ofranda zeilor nemuritori dintr-un oarecare templu, pentru ca a primit tronul imparatiei. A incredintat munca de realizare a coroanei la un bijutier aurar, i-a dat cantitatea de aur solicitata si i-a achitat o frumoasa suma de bani.

La data stabilita, bijutierul i-a dat regelui coroana, in greutatea ceruta, dar la urechile regelui au ajuns zvonuri care ridicau dubii in ceea ce priveste corectitudinea bijutierului. Hirion s-a enervat si a inceput sa suspecteze faptul ca aurarul a inlocuit o parte din aur cu un alt material si de aceea l-a chemat pe Arhimede si i-a cerut sa verifice acest aspect.

Arhimede a evaluat problema dar nu stia cum sa o rezolve. Intr-o zi Arhimede s-a dus sa se spele la baia publica si s-a asezat acesta linistit in baia plina de apa. Dar a observat cu surprindere ca nivelul apei a crescut atunci când a intrat in baie. Se pare ca gasise rezolvarea problemei! Dezbracat si fericit, Arhimede a alergat pe strazile Siracuzei si a strigat: „Evrika, Evrika” – in greaca – „Am descoperit, Am descoperit”. Acesta a ajuns la concluzia ca orice corp ridica un volum de apa egal volumului sau. Plecând de la premiza ca greutatea corpului depinde de volumul si caracteristicile sale fizice, o coroana de argint va fi mai usoara decât o coroana de aur deoarece densitatea relativa a aurului este mai mare.

Arhimede a decis sa efectueze o experienta care sa arate compozitia coroanei: a luat un corp de aur si unul de argint de greutatea coroanei de aur. Le-a scufundat pe fiecare separat intr-un vas cu apa si a masurat cantitatea de apa scursa din fiecare vas. A efectuat o experienta identica si cu coroana de aur si a descoperit ca coroana a impins mai multa apa decât corpul de aur dar mai putina decât corpul de argint. In baza cunostintelor sale, Arhimede a efectuat calculele necesare si a reusit sa stabileasca cantitatea de argint pe care bijutierul o adaugase in aur si astfel sa dovedeasca inselaciunea acestuia. Ca urmare a rezolvarii problemei coroanei, Arhimede a creat o noua ramura in stiinta: hidrostatica.